Înregistrarea naşterii se face ca urmare a unei declaraţii verbale a persoanelor prevăzute la art. 16 din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau din oficiu, de către ofiţerul de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P./din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărui/cărei rază s-a produs evenimentul ori, după caz, ca urmare a unei declaraţii verbale a persoanelor prevăzute la art. 16 din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de către ofiţerul de stare civilă din cadrul misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră a/al României acreditată/acreditat să exercite funcţii consulare în statul pe teritoriul căruia s-a produs evenimentul.
În situaţiile prevăzute la art. 3 alin. (8) din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrarea naşterii se face în S.I.I.E.A.S.C. de către ofiţerul de stare civilă din cadrul S.P.C.J.E.P. de la sediul acestora, în baza documentelor existente în S.I.I.E.A.S.C. sau prezentate de declarant ori de către ofiţerul de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P. sau, după caz, din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale competent/e să înregistreze naşterea; exemplarul I al actelor de naştere se transmite, în original, cu adresă, S.P.C.L.E.P. sau, după caz, primăriei unităţii administrativ-teritoriale competent/e, în vederea constituirii Registrului de stare civilă exemplarul I.
Declararea naşterii se poate face la oricare S.P.C.L.E.P., respectiv primărie din cadrul unităţii administrativ-teritoriale unde nu sunt constituite S.P.C.L.E.P., care va transmite dosarul electronic ofiţerului de stare civilă competent.
În registrele de naşteri se înregistrează naşterea copilului născut viu şi naşterea copilului născut mort.
Înregistrarea naşterii gemenilor se face prin întocmirea actului de naştere, separat, pentru fiecare copil. În acelaşi mod se procedează şi în cazul naşterii gemenilor siamezi.

Termenul pentru declararea naşterii copilului este de:
a) 30 de zile de la data naşterii, pentru copilul născut viu şi aflat în viaţă;
b) 3 zile de la data naşterii, pentru copilul născut mort;
c) 24 de ore de la data decesului, pentru copilul născut viu care a decedat înăuntrul termenului de 30 de zile;
d) 30 de zile pentru copilul găsit sau părăsit de mamă în maternitate/unităţi sanitare.

Termenele prevăzute la lit. a), b) şi d) se socotesc de la data naşterii, respectiv a găsirii sau, după caz, a întocmirii procesului-verbal de constatare a părăsirii şi cuprind atât ziua naşterii, respectiv a găsirii sau a întocmirii procesului-verbal de constatare a părăsirii, cât şi ziua în care se face declaraţia.
Înregistrarea din oficiu se face în ultima zi a termenului de declarare, în baza certificatului medical constatator al naşterii, comunicat electronic de către emitent, precum şi a verificărilor efectuate în S.I.I.E.A.S.C. şi R.N.E.P.

Înregistrarea naşterii în termenele prevăzute la lit. a) şi c) se face în baza următoarelor documente:
a) certificatul medical constatator al naşterii, întocmit în România pe formular-tip, care trebuie să cuprindă număr de înregistrare, dată certă şi semnătura medicului, iar în străinătate, în conformitate cu prevederile legislaţiei statului pe teritoriul căruia s-a produs naşterea;
b) expertiza medico-legală care să cuprindă număr de înregistrare, dată certă şi semnătura medicului, precum şi sexul şi data naşterii persoanei în format an/lună/zi, în lipsa existenţei certificatului prevăzut la lit. a);
c) actul de identitate al mamei şi, după caz, al declarantului, dacă naşterea nu este declarată de mamă;
d) certificatul de căsătorie al părinţilor copilului, în original, eliberat pe baza actului de căsătorie întocmit/transcris în registrele de căsătorie române, iar dacă aceştia poartă nume de familie diferit, declaraţia scrisă cu privire la numele de familie pe care îl va dobândi copilul dată de ambii părinţi în faţa ofiţerului de stare civilă sau a notarului public;
e) declaraţia de recunoaştere a copilului născut în afara căsătoriei, dată de către tată în faţa ofiţerului de stare civilă, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează consimţământul mamei cu privire la numele de familie; tatăl minor care a împlinit vârsta de 14 ani îl poate recunoaşte singur pe copilul său dacă face dovada discernământului la momentul recunoaşterii, prin efectuarea expertizei psihiatrice;
f) declaraţia de recunoaştere a copilului dată de către mamă în faţa ofiţerului de stare civilă, în cazul în care se prezintă expertiza medico-legală, în lipsa existenţei unui certificat medical constatator al naşterii.

În situaţia în care unul dintre părinţi sau ambii sunt cetăţeni străini sau apatrizi, înregistrarea naşterii se face în baza documentelor prevăzute mai sus, precum şi a următoarelor:
a) paşaportul părintelui cetăţean străin/părinţilor cetăţeni străini sau apatrizi, respectiv actul de identitate pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene ori Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene sau, după caz, documentul de identitate eliberat de I.G.I., în original. În cazul cetăţenilor străini ale căror acte de identitate/călătorie nu conţin date înscrise prin utilizarea alfabetului latin se solicită traducerea legalizată în limba română a filei care conţine datele de identificare ale persoanei; dacă din documentele străine prezentate nu rezultă în mod distinct care este numele de familie şi prenumele se solicită declaraţia notarială a titularului în acest sens;
b) certificatul de căsătorie sau extrasul de căsătorie al părinţilor copilului, în original, însoţit de traducerea legalizată în limba română sau de formularul standard multilingv, ori extrasul multilingv al actului de căsătorie, în original, atunci când căsătoria a fost înregistrată de autorităţile străine competente şi nu există obligaţia transcrierii actului de căsătorie;
c) declaraţia dată de părintele/părinţii beneficiar/beneficiari al/ai unei forme de protecţie internaţională în România sau, după caz, solicitant/solicitanţi de azil în faţa ofiţerului de stare civilă sau notarului public, în situaţia în care acesta/aceştia nu poate/nu pot prezenta certificatul de căsătorie emis de autorităţile străine în faţa cărora s-a oficiat căsătoria.
În situaţia în care ambii părinţi au vârsta sub 14 ani sunt necesare documentul prevăzut la lit. a), certificatul de naştere al mamei, precum şi actul de identitate al părintelui, tutorelui sau, după caz, al reprezentantului legal al acesteia sau al declarantului, dacă declararea naşterii nu este făcută de părintele, tutorele sau, după caz, de reprezentantul legal al mamei copilului.

În situaţia în care mama copilului are vârsta sub 14 ani, iar tatăl nu recunoaşte copilul, sunt necesare documentul prevăzut la lit. a), precum şi următoarele:
a) certificatul de naştere al mamei;
b) actul de identitate al părintelui, tutorelui sau, după caz, al reprezentantului legal al mamei ori al declarantului, dacă declararea naşterii nu este făcută de părintele, tutorele sau, după caz, de reprezentantul legal al mamei.
În cazul în care căsătoria părinţilor a fost înregistrată de autorităţile străine competente şi actul de căsătorie nu a fost transcris în registrele de căsătorie române, se procedează la transcrierea în regim de urgenţă a certificatului/extrasului de căsătorie/extrasului multilingv al actului de căsătorie eliberat de autorităţile străine în registrele de căsătorie române; naşterea copilului se înregistrează după transcrierea actului de căsătorie a părinţilor.
C.N.P. se atribuie doar copiilor cetăţeni români.
În cazul în care prenumele copilului trecut în certificatul medical constatator al naşterii este diferit de cel declarat sau este format din mai mult de trei cuvinte, înregistrarea naşterii se face în baza declaraţiei scrise, semnată de ambii părinţi, dată în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează actul, a notarului public ori a misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare de carieră ale României, din care să rezulte prenumele copilului.
În lipsa acordului părinţilor cu privire la numele de familie al copilului, instanţa de tutelă hotărăşte numele copilului şi comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria din cadrul unităţii administrativ-teritoriale unde aceste servicii nu sunt constituite, care a înregistrat naşterea; certificatul de naştere se eliberează numai după înscrierea menţiunii privind stabilirea numelui de familie de către instanţa de tutelă.
Dacă ulterior înregistrării naşterii copilului, dar înainte de sesizarea instanţei de tutelă, părinţii se înţeleg cu privire la numele de familie, acesta se înscrie prin menţiune, în baza declaraţiei ambilor părinţi, dată în faţa ofiţerului de stare civilă care a înregistrat actul sau a notarului public.
În cazul întocmirii actului de naştere din oficiu de către ofiţerul de stare civilă sau în condiţiile art. 15 alin. (3^1) din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă părintele/părinţii doreşte/doresc să schimbe prenumele copilului, acesta se înscrie prin menţiune pe marginea actului de naştere, în baza declaraţiei ambilor părinţi, dată în faţa ofiţerului de stare civilă care a înregistrat actul sau a notarului public.
Prevederile se aplică şi în cazul în care ofiţerul de stare civilă a refuzat înscrierea prenumelui, în conformitate cu art. 15 alin. (2) din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar părinţii nu vor să opteze pentru un alt prenume.
Când declaraţia naşterii este făcută de un cetăţean străin, apatrid sau cetăţean al statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene necunoscător al limbii române ori de o persoană cu handicap auditiv sau surdocecitate, documentele necesare înregistrării actului se solicită prin intermediul unui interpret autorizat sau, după caz, interpret autorizat al limbajului mimico-gestual ori al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate, fapt consemnat într-un proces-verbal.
Dacă părinţii au domicilii diferite, părintele care declară naşterea va da o declaraţie din care să rezulte la care dintre părinţi are domiciliul copilul.
În cazul în care declararea naşterii se face de către o persoană, alta decât unul dintre părinţi, se prezintă declaraţia autentificată a oricăruia dintre părinţi, din care să rezulte domiciliul copilului; în situaţia în care niciunul dintre părinţi nu este identificat la adresa de domiciliu prin intermediul unităţilor de poliţie, pentru a declara în scris domiciliul, copilul este înregistrat în R.N.E.P., cu domiciliul mamei.
În situaţia în care părintele/părinţii beneficiar/beneficiari al/ai unei forme de protecţie internaţională în România sau, după caz, solicitant/solicitanţi de azil nu deţine/nu deţin paşaport sau actul de identitate eliberat de statul de cetăţenie/paşaportul emis în baza Convenţiei privind statutul apatrizilor din anul 1954, în cazul apatrizilor, aflat în termen de valabilitate, la rubrica menţiuni din actul şi certificatul de naştere al copilului se înscrie menţiunea: „Identitatea părinţilor/tatălui/mamei este declarată.“
Dispoziţiile anterioare se aplică după efectuarea în prealabil a verificărilor la centrele regionale de cazare şi proceduri pentru solicitanţii de azil, pentru confirmarea identităţii declarate a părintelui/părinţilor.

La înregistrarea naşterii în termenul prevăzut la art. 42 alin. (1) lit. a) din Hotărârea nr. 255/2024, în lipsa actului de identitate al mamei, declarantul prezintă:
a) documentele prevăzute în paragraful anterior, după caz;
b) fotocopia procesului-verbal întocmit de poliţist cu ocazia verificărilor efectuate la solicitarea unităţii sanitare în care a avut loc naşterea, certificată pentru conformitate de reprezentatul unităţii sanitare.

În cazul în care naşterea mamei nu este înregistrată în registrele de stare civilă, pentru întocmirea actului de naştere al copilului se prezintă următoarele documente:
a) declaraţia scrisă a uneia dintre persoanele prevăzute la art. 16 din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
b) procesul-verbal privind identitatea declarată de mamă, semnat de reprezentantul D.G.A.S.P.C. pe raza căreia se află unitatea sanitară unde a avut loc naşterea, de reprezentantul poliţiei şi de cel al unităţii sanitare;
c) certificatul medical constatator al naşterii;
d) actul de identitate al declarantului, dacă naşterea nu este declarată de mamă;
e) declaraţia tatălui de recunoaştere a copilului, după caz, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează consimţământul mamei cu privire la numele de familie.

Ofiţerul de stare civilă desfăşoară următoarele activităţi:
a) efectuează verificări în S.I.I.E.A.S.C., inclusiv în modulul R.P.I.D., pentru identificarea actului de naştere al mamei; în cazul în care datele mamei şi ale copilului nu sunt înregistrate în R.P.I.D., ofiţerul de stare civilă transmite adresă către I.G.P.R., în vederea actualizării acestuia;
b) verifică datele declarate ale mamei şi ale declarantului în R.N.E.P.;
c) întocmeşte referatul cu propunere de emitere a dispoziţiei primarului privind stabilirea numelui de familie şi a prenumelui copilului. Propunerea de stabilire a numelui de familie şi a prenumelui copilului se face în considerarea datelor rezultate din certificatul medical constatator al naşterii şi din declaraţia prevăzută la lit. e), după caz;
d) prezintă primarului unităţii administrativ-teritoriale referatul prevăzut la lit. c) însoţit de întreaga documentaţie, pentru emiterea dispoziţiei acestuia.
Actul de naştere al copilului se întocmeşte cu numele de familie şi prenumele stabilite prin dispoziţie a primarului unităţii administrativ-teritoriale unde se înregistrează naşterea, iar celelalte date sunt preluate din certificatul medical constatator al naşterii; rubrica privind datele mamei se completează doar cu numele de familie şi prenumele mamei rezultate din procesul-verbal prevăzut la lit. b).
Pe marginea actului de naştere şi la rubrica „MENŢIUNI“ din certificatul de naştere se înscriu menţiunile corespunzătoare prevăzute în anexa nr. 20 din Hotărârea nr. 255/2024.
Domiciliul copilului este cel declarat de mamă potrivit procesului-verbal prevăzut la lit. b), iar în cazul recunoaşterii de către tată, domiciliul copilului se stabileşte potrivit dispoziţiilor legale.
Dacă procesul-verbal privind identitatea declarată de mamă este identificat în S.I.I.E.A.S.C., întrucât forma electronică a acestuia a fost introdusă în sistem de criminalist şi/sau de medic, ofiţerul de stare civilă nu solicită prezentarea acestuia.
După împlinirea termenului de 30 de zile, dar înăuntrul termenului de un an de la data naşterii, întocmirea actului de naştere se face la cererea scrisă a declarantului, cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, respectiv a şefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră al României acreditate/acreditat să exercite funcţii consulare în statul pe teritoriul căruia s-a produs evenimentul, în termen de până la 30 de zile de la data solicitării.
Pentru înregistrarea naşterii după termenul legal, ofiţerul de stare civilă aplică în mod corespunzător dispoziţiile prevăzute la art. 43 din Hotărârea nr. 255/2024.
Înregistrarea tardivă a naşterii, după împlinirea termenului de un an de la data naşterii, se face la cererea scrisă a declarantului, cu avizul conform al S.P.C.J.E.P./D.G.E.P.M.B. şi cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, în termen de 90 de zile de la data solicitării.
În situaţia în care cererea privind înregistrarea tardivă a naşterii se depune la un alt S.P.C.L.E.P./altă primărie decât cel/cea competent/ă să întocmească actul, referatul cuprinzând rezultatul verificărilor şi documentele prevăzute de lege se transmit electronic ofiţerului de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P./primăriei competent/ competente să înregistreze naşterea.

Pentru înregistrarea tardivă a naşterii copiilor cu vârsta de până la 14 ani, ofiţerul de stare civilă aplică în mod corespunzător prevederile art. 43 din Hotărârea nr. 255/2024 şi efectuează verificări privind persoana pentru care se solicită înregistrarea naşterii, precum şi părinţii acesteia în S.I.I.E.A.S.C. şi, după caz, în R.N.E.P.
În situaţia în care declarantul nu prezintă certificatul medical constatator al naşterii sau acesta nu se identifică în S.I.I.E.A.S.C., ofiţerul de stare civilă efectuează verificări în evidenţele unităţii sanitare unde s-a produs naşterea sau ale medicului de familie, în situaţia în care naşterea a avut loc la domiciliu, pentru obţinerea acestuia; dacă certificatul medical constatator al naşterii nu se identifică, se solicită reprezentantului S.P.A.S. întreprinderea demersurilor pentru efectuarea expertizei medico-legale.
În cazul în care din verificările efectuate la unitatea sanitară nu se identifică certificatul medical constatator al naşterii sau documente care să dovedească naşterea, locul naşterii este cel declarat.

Dacă înregistrarea naşterii este solicitată de reprezentantul S.P.A.S., acesta prezintă următoarele documente:
a) certificatul medical constatator al naşterii, iar în lipsa acestuia expertiza medico-legală;
b) raportul de anchetă socială;
c) delegaţia.

Pentru înregistrarea tardivă a naşterii copiilor cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani, ofiţerul de stare civilă aplică în mod corespunzător prevederile art. 49 din Hotărârea nr. 255/2024 şi desfăşoară următoarele activităţi:
a) efectuează verificări în evidenţele D.G.P. şi ale serviciului cazier judiciar, statistică şi evidenţe operative;
b) efectuează verificări la adresele la care aceştia declară că au locuit, precum şi, după caz, la unităţile de învăţământ la care declară că au fost înscrişi, prin unităţile de poliţie;
c) solicită declaraţie persoanei a cărei naştere nu a fost înregistrată, precum şi, după caz, părinţilor sau reprezentantului legal ai/al persoanei, dată în faţa ofiţerului de stare civilă, la care anexează o fotografie de mărimea 3/4 cm, care se încarcă în S.I.I.E.A.S.C.;
d) stabileşte dacă fizionomia persoanei corespunde cu fotografia încărcată şi o aplică electronic astfel: una pe declaraţia persoanei şi alta pe cea a părinţilor sau a reprezentantului legal, după caz.

Pentru înregistrarea tardivă a naşterii persoanei majore, cererea scrisă a declarantului este însoţită de următoarele documente:
a) certificatul medical constatator al naşterii;
b) declaraţia persoanei a cărei naştere nu a fost înregistrată, dată în faţa ofiţerului de stare civilă, la care anexează o fotografie de mărimea 3/4 cm, care se încarcă în S.I.I.E.A.S.C.;
c) declaraţia a doi membri ai familiei, iar în lipsa acestora, a două persoane care o cunosc, dată în faţa ofiţerului de stare civilă;
d) stabileşte dacă fizionomia persoanei corespunde cu fotografia încărcată şi o aplică electronic astfel: una pe declaraţia persoanei şi alta pe declaraţiile prevăzute la lit. c).

Întocmirea actului de naştere pentru copilul găsit se face în baza următoarelor documente:
a) declaraţia scrisă a persoanei care l-a găsit ori referatul reprezentantului S.P.A.S., din cadrul unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia a fost găsit copilul;
b) procesul-verbal întocmit şi semnat de reprezentantul unităţii de poliţie competente, de medic şi de reprezentantul S.P.A.S.;
c) dispoziţia de stabilire a numelui de familie şi/sau a prenumelui, emisă de primar, pentru situaţiile în care nu se cunosc numele de familie şi/sau prenumele copilului;
d) expertiza medico-legală privind stabilirea sexului şi a vârstei aproximative ale copilului;
e) dispoziţia privind plasamentul în regim de urgenţă sau, după caz, a sentinţei privind plasamentul.

Procesul-verbal prevăzut la lit. b) se înregistrează la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria care urmează să înregistreze naşterea şi cuprinde următoarele date:
a) anul, luna şi ziua când a fost găsit copilul;
b) sexul copilului;
c) locul şi împrejurările în care a fost găsit copilul;
d) numele de familie, prenumele şi domiciliul persoanei care l-a găsit, precum şi, după caz, ale martorilor;
e) denumirea şi adresa instituţiei sau numele persoanei căreia i-a fost încredinţat copilul;
f) vârsta copilului găsit, stabilită de medic prin indicarea obligatorie a anului, lunii şi zilei de naştere, chiar dacă acestea sunt aproximative;
g) rezultatul primelor cercetări efectuate de poliţie pentru identificarea mamei.

Întocmirea actului de naştere pentru copilul părăsit de mamă într-o maternitate/unitate sanitară se face în baza următoarelor documente:
a) procesul-verbal de constatare a părăsirii copilului, semnat de reprezentantul D.G.A.S.P.C. pe raza căreia se află unitatea sanitară unde a fost părăsit copilul, de reprezentantul poliţiei şi de cel al maternităţii/unităţii sanitare;
b) certificatul medical constatator al naşterii;
c) dispoziţia privind plasamentul în regim de urgenţă sau, după caz, sentinţa privind plasamentul;
d) comunicarea poliţiei cu privire la rezultatul verificărilor privind identitatea mamei;
e) dispoziţia de stabilire a numelui de familie şi/sau a prenumelui, emisă de primar, pentru situaţiile în care nu se cunosc numele de familie şi/sau prenumele copilului;
f) declaraţia de înregistrare a naşterii.
Actul de naştere privind copilul găsit/părăsit de mamă într-o maternitate/unitate sanitară se completează cu datele care rezultă din expertiza medico-legală/certificatul medical constatator al naşterii; în situaţia în care identitatea părintelui/părinţilor înscrisă în certificatul medical constatator al naşterii nu poate fi stabilită, rubricile corespunzătoare din actul de naştere referitoare la mamă şi/sau tată nu se completează.
Când mama declară că este căsătorită, ofiţerul de stare civilă efectuează verificări în S.I.I.E.A.S.C. şi în R.N.E.P., iar înregistrarea naşterii se face numai după identificarea actului de căsătorie al părinţilor.
Dacă mama declară că nu este căsătorită, în urma verificărilor, copilul se înregistrează cu numele de familie al mamei, iar rubricile referitoare la „tată“ nu se completează.
În situaţia în care copilul născut viu a decedat şi naşterea nu a fost înregistrată se înregistrează mai întâi naşterea şi apoi decesul.
În cazul în care ofiţerul de stare civilă care înregistrează decesul nu are competenţa teritorială pentru întocmirea actului de naştere, trimite electronic S.P.C.L.E.P., respectiv primăriei competent/competente să înregistreze naşterea declaraţia motivată a persoanei care a solicitat înregistrarea decesului, împreună cu certificatul medical constatator al naşterii, şi comunică datele referitoare la deces, pentru înscrierea menţiunii.
Întocmirea actului de naştere se face cu aprobarea primarului, dacă înregistrarea naşterii are loc după expirarea termenului de 24 de ore de la data decesului, pentru copilul născut viu care a decedat înăuntrul termenului de 30 de zile, dar înăuntrul termenului de un an de la data naşterii.
În cazul persoanei decedate a cărei naştere nu a fost înregistrată în termenul legal de 30 de zile, actul de deces se întocmeşte în baza certificatului medical constatator al decesului şi a celui de naştere, a verificărilor efectuate de poliţie şi a declaraţiei persoanei care solicită înregistrarea, care să cuprindă datele de identificare; ulterior întocmirii actului de deces ofiţerul de stare civilă informează declarantul decesului cu privire la necesitatea solicitării înregistrării naşterii.
În lipsa certificatului medical constatator al naşterii, în actul de deces se înscrie menţiunea corespunzătoare prevăzută de lege; după înregistrarea tardivă a naşterii se operează menţiuni cu privire la datele de identificare pe marginea actului de deces.

Pentru copilul născut mort se întocmeşte numai actul de naştere; în acest caz nu se completează rubricile privind „prenumele“, „cetăţenia“ şi „codul numeric personal“, iar în rubrica „din care rezultă că s-a născut un copil .............“ se înscrie cuvântul „mort“.
La cerere, în baza actului de naştere, se eliberează certificat de naştere cu menţiunea „COPIL NĂSCUT MORT“ sau adeverinţa de înhumare/incinerare, fapt despre care se precizează în Registrul privind eliberarea adeverinţelor de înhumare/incinerare.
După împlinirea termenului de 3 zile pentru copilul născut mort, dar nu mai târziu de un an de la data naşterii, întocmirea actului de naştere se face cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, respectiv a şefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră al României acreditate/acreditat să exercite funcţii consulare în statul pe teritoriul căruia s-a produs evenimentul.