Mobilitatea forței de muncă

Libera circulaţie a lucrătorilor este una dintre drepturile fundamentale garantate de Tratatul instituind Uniunea Europeană. Un lucrător este “detaşat” atunci când acesta este angajat într-un stat membru UE, dar este trimis temporar de angajatorul său să îşi desfăşoare activitatea într-un alt stat membru. Pentru a garanta că drepturile şi condiţiile de muncă ale unui lucrător detaşat sunt protejate pe teritoriul UE, legislaţia Comunităţii Europene a stabilit un nucleu de reguli obligatorii privind termenii şi condiţiile angajării şi care se aplică şi în cazul unui lucrător detaşat să lucreze într-un alt stat membru.

Detașarea pe teritoriul României

Directiva privind detaşarea lucrătorilor (Directiva 96/71/CE) a fost transpusă în legislaţia românească prin Legea nr. 344/2006 privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de servicii transnaţionale. Legea se aplică întreprinderilor stabilite într-un stat membru UE/SEE şi care detaşează pe teritoriul României salariaţi cu care au stabilite raporturi de muncă. În cazul detaşării, condiţia este ca relaţia de muncă dintre angajator şi lucrătorul detaşat să se păstreze pe perioada detaşării.

Drepturile de care beneficiază cetăţenii detaşaţi în România

Salariaţii detaşaţi pe teritoriul României se bucură de condiţii de muncă stabilite de legea română şi/sau contractul colectiv de muncă la nivel naţional sau de ramură, cum sunt durata maximă a timpului de lucru şi durata minimă a repausului periodic, durata minimă a concediilor anuale plătite, salariul minim, inclusiv compensarea prin plata muncii suplimentare, condiţiile de punere la dispoziţie a salariaţilor, inclusiv de către întreprinderile de muncă temporară.

Timpul de muncă

Pentru salariații angajați cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi (timp de 5 zile) și 40 de ore pe săptămână. Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. Durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore, va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore.

Ore suplimentare

Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal (8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână) este considerată muncă suplimentară. Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului. La solicitarea angajatorului salariații pot efectua muncă suplimentară, cu respectarea duratei maxime legale a timpului de muncă. Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia, salariatul beneficind de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru.

Concediul de odihnă

Dreptul la concediul anual plătit este garantat tuturor angajaților. Durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare și se stabilește în contractul individual de muncă.

Sănătate și securitate în muncă

Angajatorul are obligația să asigure securitatea și sănătatea salariaților în toate aspectele legate de muncă. Dacă un angajator apelează la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu îl exonerează de răspundere în acest domeniu. Obligațiile salariaților în domeniul securității și sănătății în muncă nu pot aduce atingere responsabilității angajatorului.

Rezilierea contractelor, concedieri și disponibilizări

Contractul individual de muncă poate înceta: de drept, ca urmare a acordului părților și ca urmare a voinței unilaterale a uneia dintre părți, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege. Concedirea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului. Concedierea poate fi dispusă pentru motive care țin de persoana salariatului sau pentru motive care nu țin de persoana salariatului. Prin demisie se înțelege actul unilateral de voință a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.