Libera circulaţie a lucrătorilor este unul dintre drepturile fundamentale garantate de Tratatul instituind Uniunea Europeană.

Un lucrător este “detaşat” atunci când acesta este angajat într-un stat membru UE, dar este trimis temporar de angajatorul său să îşi desfăşoare activitatea într-un alt stat membru. Această prevedere trans-naţioanală privind serviciile, în situaţia în care angajaţii sunt trimişi să lucreze într-un alt stat membru altul decât cel în care îşi defăşoară activitatea în mod normal, dă naştere unei noi categorii, aceea de “lucrător detaşat”.

Pentru a garanta că drepturile şi condiţiile de muncă ale unui lucrător detaşat sunt protejate pe teritoriul UE, şi pentru a evita “dumpingul social” când furnizorii internaţionali de servicii pot presta servicii mai ieftine decât furnizorii locali datorită costului mai mic al muncii lor, legislaţia Comunităţii Europene a stabilit un nucleu de reguli obligatorii privind termenii şi condiţiile angajării şi care se aplică şi în cazul unui lucrător detaşat să lucreze într-un alt stat membru. Aceste reguli reflectă standardul lucrătorilor locali în statul membru gazdă (respectiv cel în care este trimis să lucreze).

Legea nr. 16 din 2017 privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de servicii transnaţionale, cu completările și modificările ulterioare, se aplică întreprinderilor stabilite într-un stat membru UE/SEE şi care detaşează pe teritoriul României salariaţi cu care au stabilite raporturi de muncă. Putem vorbi de detaşare în următoarele situaţii:

• când un angajator dintr-un stat membru UE detaşează un salariat pe teritoriul României, în numele întreprinderii şi sub coordonarea acesteia, în cadrul unui contract încheiat între întreprinderea care face detaşarea şi beneficiarul prestării de servicii care îşi desfăşoară activitatea în România, dacă există un raport de muncă, pe perioada detaşării, între salariat şi întreprinderea care face detaşarea;
• când un angajator dintr-un stat membru UE detaşează un salariat la o unitate situată pe teritoriul României sau la o întreprindere care aparţine unui grup de întreprinderi, situată pe teritoriul României, dacă există un raport de muncă, pe perioada detaşării, între salariat şi întreprinderea care face detaşarea;
• când un agent de muncă temporară sau agenţie de plasare (conform art. 87 din Codul muncii) pune la dispoziţie un salariat unui utilizator stabilit sau care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României, pe perioada necesară îndeplinirii unei sarcini precise şi cu caracter temporar, dacă există un raport de muncă, pe perioada detaşării, între salariat şi agentul de muncă temporară sau agenţia de plasare.

În cazul detaşării, condiţia este ca relaţia de muncă dintre angajator şi lucrătorul detaşat să se păstreze pe perioada detaşării.

Salariaţii detaşaţi pe teritoriul României se bucură de condiţii de muncă stabilite de legea română şi/sau contractul colectiv de muncă la nivel naţional sau de ramură, cum sunt durata maximă a timpului de lucru şi durata minimă a repausului periodic, durata minimă a concediilor anuale plătite, salariul minim, inclusiv compensarea prin plata muncii suplimentare, condiţiile de punere la dispoziţie a salariaţilor, inclusiv de către întreprinderile de muncă temporară.

Legislaţia națională mai acoperă şi aspecte privind sănătatea şi securitatea în muncă, măsurile de protecţie aplicabile condiţiilor de muncă pentru femeile însărcinate sau cele care au născut recent, precum şi pentru copii şi tineri, dar şi egalitatea de tratament dintre bărbaţi şi femei şi alte aspecte privind nediscriminarea.

În scopul punerii în aplicare a prevederilor Legii nr. 16 din 2017 privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de servicii transnaţionale, cu completările și modificările ulterioare, Inspecția Muncii este autoritatea publică cu atribuții de birou de legătură, care efectuează schimbul de informații cu instituțiile competente din statele membre ale Uniunii Europene, ale Spațiului Economic European și din Confederația Elvețiană.

În cadrul acestei cooperări, Inspecția Muncii răspunde cererilor motivate de informare a acestor instituții cu privire la detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale, inclusiv referitor la abuzuri sau la cazuri de activități transnaționale considerate ilegale.

În cazul în care consideră că le-au fost încălcate drepturile cu privire la condițiile de muncă, salariații detașați în condițiile prezentei legi și/sau reprezentanții acestora se pot adresa Inspecției Muncii.

De asemenea, în situația în care salariații detașați în condițiile Legii nr. 16 din 2017 privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de servicii transnaţionale, cu completările și modificările ulterioare, consideră că le-au fost încălcate drepturile cu privire la condițiile de muncă, aceștia se pot adresa instanțelor judecătorești competente din România sau instanțelor judecătorești dintr-un alt stat, potrivit convențiilor internaționale existente în materie de competență judiciară.

Întreprinderile stabilite pe teritoriul unui stat membru UE care detașează salariați pe teritoriul României au obligaţia de a transmite inspectoratului teritorial de muncă în a cărui rază teritorială urmează să se desfășoare activitatea o declarație privind detașarea transnațională a salariaților, al cărei model este prevăzut în anexa la normele metodologice, în limba română, cu minimum o zi lucrătoare înaintea începerii activității.

Modalitatea de trimitere a anexelor poate fi: prin poștă, personal la secretariatul instituției, prin poșta electronică.

Procedura specifică privind detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale pe teritoriul României este reglementată prin Hotărârea Guvernului nr. 337/2017 pentru aprobarea Normelor metodologice privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de servicii transnaţionale pe teritoriul României.

Conform Legii nr. 16 din 2017 privind detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale, cu completările și modificările ulterioare, Inspecția Muncii furnizează informațiile solicitate de către autoritățile competente din statele membre sau de către Comisia Europeană prin mijloace electronice, cu respectarea următoarelor termene:

• în maximum două zile lucrătoare de la primirea cererii, în special în ceea ce privește verificarea existenței stabilirii întreprinderii prevăzute la art. 3 lit. b) pe teritoriul României, în cazuri urgente, motivate și detaliate în cerere, și care necesită doar consultarea de registre naționale;
• în maximum 25 de zile lucrătoare de la primirea cererii, în cazul tuturor celorlalte cereri de informare, cu excepția cazului în care autoritățile competente stabilesc de comun acord un termen mai scurt de răspuns.

Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Inspecția Muncii sunt autoritățile naționale care furnizează informațiile generale salariaților detașați și întreprinderilor în legătură cu legislația și practica națională, aplicabile acestora în ceea ce privește drepturile și obligațiile lor pe teritoriul României.

detasarea lucratorilor