Asigurarea de credit comercial oferă protecție împotriva riscului de neplată care poate interveni în relațiile comerciale interne sau internaționale. Fie că este vorba de furnizare de bunuri sau servicii cu plata la termen, asigurarea de credit comercial poate proteja compania creditoare împotriva pierderilor ce rezultă în cazul în care clienții (debitorii) încetează să mai plătescă.

Asigurarea creditelor de export oferă protecţie agenţilor economici împotriva riscurilor specifice exportului, contribuind astfel la promovarea exportului propriei țări și pătrunderea produselor naționale pe noi piețe de desfacere precum și la furnizarea sprijinului de care au nevoie agenţii economici pentru creşterea competitivităţii şi siguranţei exportului pe pieţele externe.

În asigurarea creditelor de export:

• Beneficiarul poliţei poate fi exportatorul sau banca sa;
• Exportatorul este rezident al ţării respective;
• Obiectul exportului/asigurării, de regulă, îl formează mărfuri şi servicii autohtone;
• Beneficiarul poliţei poate fi şi o bancă sau o instituţie finanţatoare din ţara respectivă;
• Acordarea creditului este condiţionată de poliţa de asigurare.

Asigurarea de credit pentru export este o asigurare facultativă. Nu există o cerință legală care să oblige o societate comercială să încheie o astfel de asigurare.

În vederea promovării competitivității mediului de afaceri și pentru consolidarea funcționalității pieței românești, ca parte integrantă a pieței interne a Uniunii Europene, se impune crearea unor mecanisme eficiente pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată rezultând din contractele încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante.

În scopul reglementării și combaterii întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale, a fost adoptată Legea nr. 72 din 28 martie 2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante, cu modificările si completările ulterioare.
Această lege reglementează producerea de dobânzi penalizatoare de către creanța constând în prețul bunurilor livrate sau tariful serviciilor prestate și stabilește dobânda legală penalizatoare, respective costurile pentru recuperarea creanțelor.

Legea nr. 365 din 7 iunie 2002 (**republicată**) privind comerțul electronic, cu modificările si completările ulterioare, stabilește condițiile de furnizare a serviciilor societății informaționale, precum și prevederea ca infracțiuni a unor fapte săvârșite în legătură cu securitatea domeniilor utilizate în comerțul electronic, emiterea și utilizarea instrumentelor de plată electronică și cu utilizarea datelor de identificare în vederea efectuării de operațiuni financiare, pentru asigurarea unui cadru favorabil liberei circulații și dezvoltării în condiții de securitate a acestor servicii.

Furnizarea de servicii ale societății informaționale de către persoanele fizice sau juridice nu este supusă niciunei autorizări prealabile și se desfășoară în concordanță cu principiile concurenței libere și loiale, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

Validitatea, efectele juridice și proba contractelor încheiate prin mijloace electronice:

• Contractele încheiate prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaște contractelor, atunci când sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru validitatea acestora;
• Pentru validitatea contractelor încheiate prin mijloace electronice nu este necesar consimțământul prealabil al părților asupra utilizării mijloacelor electronice;
• Proba încheierii contractelor prin mijloace electronice și a obligațiilor care rezultă din aceste contracte este supusă dispozițiilor dreptului comun în materie de probă și prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, cu modificările si completările ulterioare.

Asociațiile și organizațiile neguvernamentale cu caracter profesional ori comercial sau cele constituite în scopul protecției consumatorilor, a minorilor ori a persoanelor cu handicap își pot elabora propriile coduri de conduită, în vederea aplicării corespunzătoare a prevederilor Legii nr. 365 din 7 iunie 2002 privind comerțul electronic.

Codul consumatorului reglementează raporturile juridice create între operatorii economici şi consumatori, cu privire la achizitionarea de produse şi servicii, inclusiv a serviciilor financiare, asigurand cadrul necesar accesului la produse şi servicii, informării lor complete şi corecte despre caracteristicile esențiale ale acestora, apărării şi asigurării drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor împotriva unor practici abuzive, participării acestora la fundamentarea şi luarea deciziilor ce îi interesează în calitate de consumatori.

Recuperarea creanțelor de la persoane fizice și juridice se poate realiza și prin apelarea la serviciile unei firme de recuperări creanțe.

Lista entităților care desfășoară activitatea de recupereare creanțe care figurează în evidența Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor poate fi accesată aici.

Potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2016, cu modificările și completările ulterioare, recuperatorii de creanțe au o serie de acțiuni permise, dar și o serie de interdicții atunci când vine vorba de contactarea datornicilor și comunicarea cu aceștia.

Conform Legii nr. 188 din 1 octombrie 2000 (*republicată*) privind executorii judecătorești, cu modificările si completările ulterioare, aceștia au ca atribuții și recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creanţe.

Executorii judecătorești care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României, sunt membrii ai Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti (UNEJ).

UNEJ este o organizaţie profesională cu personalitate juridică, formată din toţi executorii judecătoreşti din România numiţi de ministrul justiţiei în condiţiile legii, cu organizare, funcţionare şi conducere autonome.